Un nou proiect

Simteam nevoie de o schimbare, care sa fie congruenta cu ce se intampla acum in realitatea mea.

Asadar, ma veti gasi ca scriu si aici :

http://alinacomendant.blogspot.ro/

 

Va astept cu drag!

Atelier de cuplu la Ploiesti

Cuplul ca spatiu de autocunoastere …..sau ce invatam de la partenerii nostri intre ” Buna” si „La revedere!”
1. De ce sa vin la acest atelier ?
… Pentru ca sigur te-ai intrebat cel putin o data in viata :
De ce ma indragostesc mereu de acelasi gen de om?
Mai pot iubi pe altcineva la fel de intens?
Cum de ajungem mereu in acelasi punct?
De ce ne tot certam?
De ce stau in aceasta relatie?
As supravietui unei despartiri?
… la acest atelier vei gasi cu siguranta cel putin o parte din raspunsurile pe care le cauti.
Cu ce sa vi pregatit (a)?
Cu o minte deschisa si cu disponibilitatea de a pune la indoiala si de a provoca ideile pe care le-ai avut toata viata despre iubire, relatii, barbati, femei, casatorie, etc.
Despre MindRoom: MindRoom este un proiect indraznez inceput de 3 psihoterapeuti care au decis sa schimbe lumea in bine, om cu om. Mai multe detalii aici : http://www.mindroom.ro/
Despre trainer: Marina Vasile : psiholog, psihoterapeut acreditat de Colegiul Psihologilor si Federatia Romana de Psihoterapie, cu formare in Analiza Tranzactionala si Psihoterapie Cognitiv Comportamentala.
Are experienta de lucru cu adultii, atat individual cat si in cuplu, atat cupluri din aceasi cultura cat si cupluri multiculturale.
Detalii organizatorice:
Data cursului : sambata, 10 martie 2012
Program : 10.00 -15.00
Locatia : Scoala Speciala nr. 2 , Str. Gr. Cantacuzino, nr 328
Pret : 45 Ron
Inscrierile se fac la adresa: alyna_dobre@yahoo.com pana la data de 6 martie!
Nr de locuri este limitat la maxim 15 persoane!
Va asteptam cu drag !!!
Cu drag semneaza, Alina

Cum arata viata unui copil cu o stima de sine scazuta -partea II

Idealizarea altora, in timp ce copiii cu stima de sine scazuta sunt incapabili sa se vada valorosi.

Plecand de la premisa ca este adevarat citatul „Oriunde exista idealizare, exista denigrare.” ( Costello,1994)* anumiti copii, care au o lipsa a valorii de sine, resimt dureros perceperea anumitor calitati precum istetimea, popularitatea, frumusetea pe care le vad in alti copii. De cele mai multe ori, toate aceste calitati atribuite altora sunt exagerate si nu fac altceva decat sa desparta lumea copilului : toate calitatile bune apartin celorlalti si toate calitatile mai putin bune si inadecavate apartin copilului cu stima de sine redusa. Nu este de mirare ca o astfel de lume devine una persecutorie pentru copii.

Decizia timpurie si tragica de a fii „obsinuit” ( original, engl : „ordinary”)

Anumiti copii cu stima de sine scazuta, dezvolta ceea ce Berne descria drept „scenariu de viata banal”. Adica, undeva in copilaria mica, acesti copii iau decizia ( in afara constiintei sau a verbalizarii) ca este cel mai bine pentru ei sa duca o viata obisnuita, sa nu iasa in evidenta, sa nu faca nimic extraordinar, sa nu creeze probleme. Daca ar face altfel ar anticipa rusinea, posibilitatea esecului, a expunerii si umilintei. Aceasta decizie a copilului are la baza influentele prenatale, parentale cu care sunt inradacinati copii. Este putin probabil ca un copil incurajat sa testeze realitatea, limitele, caruia nu i s-a dat peste mana, caruia nu i-au fost inabusite dorintele de cunoastere sa ia o astfel de decizie.
Si pentru a evidentia de ce este atat de tragic pentru o persoana sa ia o astfel de decizie voi reda un citat din E.Berne **:

„Si la om, genele determina chimic unele tipare pe care el trebuie sa le urmeze si de la care nu se poate abate. Ele stabilesc, de asemnea, limita superioara a aspiratiilor sale: cat de departe poate ajunge ca sportiv, ganditor sau muzician, de pilda, cu toate ca, din cauza barierelor psihologice, mici sau mari, putini oameni isi realizeaza la maximum potentialul chiar si in aceste domenii. Multi oameni cu inzestrarea chimica a unui mare balerin isi petrec timpul dansand cu farfuriile altor oameni intr-o sala de mese, iar altii, cu gene de matematician, isi petrec zilele jongland cu hartiile altora intr-o camera dosnica dintr-o banca sau dintr-o casa de pariuri. Dar intre granitele limitarilor sale, oricare ar fi acestea, fiecare om are posibilitati imense de a-si stabili singur soarta. Insa de obicei, parintii hotarasc in locul lui cu mult timp inainte ca el sa poata intelege ce fac.”


De la stima de sine scazuta la resemnare, pasivitate si complacere

Privati de o valorare a propriei persoane, copiii ajung sa se resemneze in favoarea lipsei de speranta si a unui inevitabil esec, exprimat prin: „Daca asa sunt eu… ( bun de nimic)..” Astfel, experimentarea sentimentului intens si repetabil de vina, de esec, de dezamagire pentru altii, devine un mod de viata. Rezultatul este ca un astfel de copil cu o stima de sine redusa, nu se mai lupta pentru a reusi si gasesc anumite modaltati de a suferi mai putin. Aceste mecanisme sunt hiper-inhibitia sau mai extrem – disocierea ( concepte la care voi reveni,in urmatoarele postari) . Altii par indiferenti, dar, de fapt sub masca nepasarii se ascunde durerea nespusa si neverbalizata.

Stima de sine scazuta are efecte adverse ce se manifesta pe tot parcursul vietii.

Studiile longitudinale au demonstrat ca acei copii cu o stima de sine scazuta au o performanta scazuta in viata adulta, nu numai in plan academic, ci si profesional si relational.

Copiii cu o stima de sine scazuta traiesc cu un constant critic interior.

Este inevitabil pentru un copil care se simte lipsit de valoare sa nu traiasca cu un critic in „minte”. Acest critic interior este responsabil de toata mizeria si suferinta zilnica. Este interesant de aflat cum se dezvolta acest critic interior: el este compus din o multime de mesaje internalizate verbale sau non-verbale, primite de la parinti, bunici, educatori sau agresori. Ele au fost receptate ca fiind adevarate si uneori chiar exagerate de catre copilul insusi. Cu cat aceste mesaje se repeta, cu atat ele devin o caracteristica definitorie a persoanei, si deseori uita de unde provin si ca au fost mesaje spuse la furie, fara substrat real. Iata un posibil exemplu de conversatie mentala a unui copil, desfasurata intr-un dialog:
” – Esti un prost ! Nu esti in stare sa faci nimic, ramani mereu ultimul, nici sa mananci nu esti in stare fara sa te murdaresti”
– Asa e…dar..ma straduiesc sa fac mai bine..
– da…dar, orice ai face nu esti suficient de bun. ”
Este lesne de inteles, cantitatea enorma de energie pe care criticul interior o „fura” copilului in fiecare zi. Acest critic interior este responsabil de „orbirea” in anumite situatii a creativitatii, spontaneitatii copilului sau de lipsa reusitei.

De la ura de sine la auto-sabotaj

Stiti exemple de copii care, in mod constant, acasa stiu o lectie, o poezie si la lucrare/examen au un sentiment de neputinta totala, care le blocheaza accesul la cunostiinte ?
Atunci cand o persoana crede despre sine ca nu merita ceva bun, de multe ori, inconstient isi prescriu esecul sau fac intr-un anume fel si esueaza. Astfel „o dau in bara” la examene, pierd oportunitati pentru ca ” s-au trezit tarziu, ca nu a sunat ceasul/a intarziat autobuzul” in mod repetat. Auto-sabotarea in aceste feluri nu este constienta si copilul sau persoana cu o stima de de sine scazuta deseori nu-si da seama ce isi face, punand totul pe seama „nesansei”, a ghinionului.

De la ura de sine la auto-agresiune

Copiii cu o stima de sine scazuta sunt in mare masura predispusi la auto-agresiune. Aceasta poate lua forma unor accidente stupide: lovirea, taierea sau exagerarea in depasirea propriilor limite. In adolescenta formele de auto-vatamare iau forme variate, mai agravante : taierea venelor, inghitirea medicamentelor, prostitutie, care, par ca ii deranjeaza si le produc mai mult disconfort celor din jur decat propriei persoane. Unii descriu aceste acte ca find urmarea unor impulsuri irezistibile de a-si face rau.
Exista multe motive pentru care persoanele cu o stima de sine scazuta apeleaza la auto-agresiune, insa in fiecare caz exista o relatie deficitara,de tortura cu propriul corp.

De la stima de sine scazuta la tulburarile de conduita alimentara si distorsionarea imaginii corporale.

Cele mai cunoscute tulburari de conduita alimentara si percepere eronata a imaginii corporale – bulimia si anorexia au ca baza profunda credinta ca persoana care le practica nu este suficicient de buna, de frumoasa si singura modalitate de a reactiona este de a-si face rau propriului corp, ca o forma de auto-pedepsire cu atragerea unui motiv-extern : infatisarea.

* Helping children with low self-esteem, Sunderland Margot
** Ce spui dupa buna ziua?. Berne Eric

Cum arata viata unui copil cu o stima de sine scazuta -partea I


„Exista multe feluri diferite de a exprima cat de mult ne uram pe noi insine”

Williamson,1992

Desi poate parea un subiect prea usor de abordat, datorita supra-promovarii lui in domenii largi de interes ( -vezi stima de sine – importanta in afaceri, arta de a reusi in viata, etc) cred ca incorporeaza un intreg lang cauzal care incepe din prima zi de viata a copilului si care se manifesta pe toata durata vietii, in diferite circumstante.
Parerea unei persoane despre sine este cea care o determina sa actioneze intr-un anume fel.

Urmatoarele citate exemplifica, graitor, cum este viata unui copil cu o stima de sine scazuta:

” In povestea pe care am compus-o, este vorba despre o fetita foarte mica care s-a inecat. Mamica ei putea sa o salveze, dar nu a facut-o pentru ca fetita nu este suficient de frumoasa. De fapt, fetita nu-si mai dorea sa traiasca” ( Tracy, 6 ani)

„Cateodata ma simt ca un soi de insecta sub talpile oamenilor, o insecta mizerabila”.( Angus, 8 ani) *

Pentru copiii care se simt lipsiti de orice valoare, viata isi poate pierde foarte rapid magia si fascinatia.
In schimb, fiecare zi va fi asteptata cu anticiparea dezamagirii, a esecului, a sentimentului de vinovatie sau a sensului ca ceva e in neregula cu ei.
Asadar, copii care nu se plac pe sine vor avea putina speranta, fapt ce are de obicei efect asupra scaderii resurselor naturale ale copilului de engie si entuziastm.


Copiii cu stima de sine scazuta nu au simtul apartenetei si se simt nevazuti.

Ei nu vor vorbi foarte mult, crezand ca oricum nu au nimic de zis sau din cauza fricii de a gresi /de a fi criticati.
De cele mai multe ori, intr-un grup, sunt acei copii pe care nimeni nu-i observa sau pe care nu si-i amintesc.
Tacerea auto-impusa le confirma neputinta si din cand in cand, fac fata cu durere acelora din grup care au voce si care se impun.


Sentimentele de neputinta il pot face pe copil sa-si doreasca sa nu existe.


Mai mult decat evident, in ultimii ani toti mai multi adolescenti si tineri s-au sinucis, neputand sa faca fata anumitor conflicte intrapersonale.
Atunci cand copii sunt criticati ei isi asociaza imaginea si se identifica cu un „atribut” : prost, incapabil, plangacios, urat.


Lauda nu are efect si succesul e dureros.


Daca un copil nu crede ca este o persoana valoroasa, lauda sau incurajarea sporadica va parea falsa si chiar ridicola, pentru ca nu corespunde cu imaginea pe care copilul o are formata despre sine. Ei nu pot accepta complimente si uneori le fac mai mult rau, crezand ca este o forma de batjocora -din moment ce sunt false.
In acelasi fel persoanele care au o stima de sine scazuta si au succes, il atribuie imediat unor forte exterioare : noroc, coincidenta, circumstanta, insa nu isi vor asuma succesul deoarece in adancul lor cred ca nu-l merita.
Pentru altii, chiar daca isi permit sa se bucure de ceea ce au realizat, niciodata aceste realizari nu vor fi suficiente pentru a se schimba.


Copilul cu o stima de sine scazuta este tinta principala atat pentru agresorii copii cat si pentru agresorii adulti.


Multi copii care nu se plac pe sine vor deveni tinta cruditatii sau abuzului de putere din partea unora cu o stima de sine mai crescuta ca a lor. Daca pentru un copil/persoana cu o stima de sine la un nivel mediu sau crescut este realativ usor sa aiba o atitudine sanatoasa cu privire la agresiune si sa poata raspunde repede unui comportament inadecvat, pentru un copil cu o stima de sine scazuta este aproape imposibil sa spuna : „Stop, nu ma trata asa ! Merit mai mult” . De asemenea, acestia din urma vor apela cu multa greutate la ajutorul adultilor/parintilor, din moment ce in adancul lor cred ca merita sa fie tratati cu rautate.
Tendinta de a atrage persecutori este cu atat mai mare cu cat stima de sine scade, iar neputinta, pasivitatea si sentimentul de l”ipsit de orice valoare” ii asigura rolul de victima. Se vorbeste chiar despre o invitatie a unor astfel de persoane ca oamenii sa se comporte urat cu ei.
Justificarea agresorului ( din afara sferei de constiinta) este ca de multe ori persoana-victima i-a transmis mesajul ca e ok sa se poarte urat, ca „a cerut asta” . Adevarul poate fi undeva la mijloc deoarece, in momentele de agresiune, cel agresat isi dovesdeste ca nu este bun de nimic si ca merita ceea ce i se intampla.
In definitiv, agresorul ii face copilului cu stima de sine scazuta ceea ce isi face lui insusi ( in interior) – provoaca durere, diferenta este ca in interiorul lui auto-atacul si auto-critica nu se manifesta la nivel verbal.

* Sursa : Helping Children with low self-esteem, Sunderland Margot

Alege ce vrei sa stii !

Parenthood -serial de familie

Vreau sa impartasesc cu voi un serial pe care-l urmaresc cu placere si care, pentru mine, este o sursa nesecata de inspiratie in ceea ce priveste comunicarea si relatiile din familie.
Se numeste Parenthood si a ajuns deja la al doilea sezon.
Pe scurt, este povestea unei familii ramnificate : bunici, copii, nepoti cu toate greutatile, dificultatile, dar si bucuriile si emotiile specifice mediului.
Familia de baza compusa din Zeek si Camille Braverman au patru copii- deveniti adulti : Sarah ,Adam,Julia si Crosby.
Desi au probleme maritale, Zeek si Camille isi reunesc copii si nepotii pentru mese saptamanale unde se reintregesc ca familie extinsa.
Sarah a divortat de un sot alcoolic si dependent de droguri, cu care are doi copii adolescenti: Drew si Amber. Ea incearca sa faca fata provocarilor din postura de mama singura, care locuieste din nou cu propii parinti si care este in cautarea unui loc de munca si mai presus a unui sens al vietii.
Adam – este fratele ideal , un sot iubitor si tata al celor doi copii : Hadie si Max. El si Christine, in ciuda aparentelor unei familii fericite, descopera ca fiul cel mic Max are Sindromul Asperger ( forma a autismului ). Cum fac fata acestei descoperiri, care sunt etapele prin care trece o familie la aflarea unei asemnea vesti si cum se poate adapta -gasiti pe parcursul serialului si este o oglinda a trairilor, foarte asemanatoare cu realitatea.
Julia – este o avocata de succes si alaturi de sotul ei – Joel au o fetita.Aceasta din urma a renuntat la job pentru a se dedica cresterii micutei Sydney.
Crosby este cel mai mic dintre cei frati si cel mai non-conformist. El descopera ca are un fiu de cinci ani cu o fost iubita si incearca sa repare relatia si sa se descopere in postura de tata.

Energia pe care o emana acest serial este data probabil de aspectul ideal pe care il au relatiile din film.Desi se confrunta cu tot felul de probleme care apar atat la nivelul unei familii cat si interfamilial, comunicarea dintre membri este cea care ii ajuta sa le depaseasca fara a lasa insa urme adanci.

Mai multe despre serial gasiti aici :http://www.nbc.com/parenthood/

Crearea atasamentului securizant

Incepand cu John Bowlby sau Margareth Mahler o serie de specialisti in dezvoltarea psihica si psihologica a copiilor, au cercetat si dezvoltat impactul creat de legatura primara dintre mama si copil.
Am gasit un video interesant despre crearea atasamentului securizant. Include descrierea relatiei si metode practice de manifestare si recunoastere :

Mai multe informatii despre atasament (tipuri de atasament, simbioza , dereglari in relatia mama – copil) intr-un post viitor.

Previous Older Entries

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.